De mult aşteptam o publicaţie americană să scrie un text despre filmul românesc. Nu pentru că l-ar înţelege mai bine, ci pentru că ar aplica rigorile de execuţie pe care demersurile autohtone nu le au. Astăzi, în New York Times Magazine, A.O. Scott scrie despre “Noul val de la Marea Neagră“. De ce funcţionează atât de bine?
Eu mă voi limita la 3 puncte:
1. E un articol despre “cum trăim azi”. Filmul românesc e un trend cultural, iar trendurile culturale sunt subiecte generoase. Mai ales dacă le tratezi simplu, fără pretenţii. Acest gen de articole sunt aproape inexistente în România. Gândiţi-vă la valul de nostalgie pentru copilărie al generaţiei 25-35. La copiii rămaşi acasă. La obsesia cu dosarele securităţii. La noua echipă naţională. Toate spun ceva despre cum trăim azi. A da, povestea cu nostalgia am spus-o în Esquire-ul de decembrie printr-un profil al lui Igu. Urmează şi restul.
O ideea mare se ilustrează printr-o poveste mică. Scott spune povestea filmului românesc contemporan (idee mare) prin Puiu, Porumboiu şi Mungiu (personaje tangibile).
2. Scott e implicat în poveste. Iubeşte filmele despre care vorbeşte şi e pasionat de modul în care au fost făcute. Se simte că îi place subiectul şi asta ţine cititorul implicat. Mi-a plăcut foarte mult momentul în care el şi Puiu beau vin şi petrec o noapte discutând şi contrându-se. E viu.
Dacă nu ai o conexiune cu subiectul, îţi va fi greu să-l duci prea departe fără să se simtă că te chinui. Entuziasmul lui Scott pentru ce descoperă e contagios.
3. Context şi profunzime. Scott e în principal un critic de film dar e şi un reporter inteligent. Citiţi cu atenţie bucăţile în care pune filmul românesc contemporan în context istoric şi artistic. Şi citiţi bucata în argumentează că realismul filmului românesc e atât o alegere estetică cât şi una etică. Nu poţi scrie aşa ceva din burtă şi Scott vine cu o documentare solidă.
Mai sunt multe motive pentru care articolul e reuşit, dar vreau să vă aud şi pe voi.
PS: Eu am încercat să spun o poveste similară – doar că mi s-au dat 500 de cuvinte. Scott a avut şase pagini. Ce diferenţă imensă face profunzimea şi atmosfera unui feature lung.
A Scrie 